,,Iubește-mă atât cât sunt în viață
Ascultă-mă atât cât trăiesc.
Întreabă-mă când nu ești lămurită !
Sunt bucuroasă să-ți împărtășesc ,
Din tot ce știu ,copila mea iubită !
Iubește-mă atât cât sunt în viață !
Când n-oi mai fi ,nu vreau măcar să plângi .
Regretele târzii nu mai contează ,
Pentru acel ce-n brațe nu mai poți să-l strângi !
Eu simt cum ora ,azi devine clipă ,
Iar clipele tot mai grăbite trec !
Vreau să te știu senină ,fericită ,
Să râzi ,să îmi vorbesti,să te ascult ,să te înțeleg !
Când lași adesea tâmpla pe -al meu umăr
Si te alinți cu vocea de copil ,
Dac-ai putea să simți și tu cât sufăr ,
Că nu pot să mă-ntorc cu tine în brațe în timp !
Poate că n-aș putea să schimb nimic ,
Poate pe drumul nostru era mai multă ceață …
Acum nu mi-a rămas decât atât :
Să simt că mă iubești cât încă sunt în viață .!”
Liliana Smerea Văcaru
