Un  ardelean se duce pentru prima oară din sătucul lui de departe la oraş,  să-şi facă niste analize. Pe drumul de la gară la spital vede o poartă  mare pe care scria „Grădină zoologică”. Curios din fire, intră. Iese  după câteva ore bune, absolut încântat. Îşi rezolvă treburile şi  se-ntoarce în sat.

– Zi, Ioane, cum o fo’ la spital… îl intrebară cei de-acelaşi leat cu el…

– La spital o fo’ cum o fo’, da’ să vedeţi voi grădina zoologică…!

– No, ce-i aia…?

– E un loc aşa, mai mare, unde vezi tăt felu’ de animale, care de care mai trăznite.

  – Ce animale?

  – Păi, de-un exemplu, zebra…

  – Cum îi zebra…?

  – Cum să vă spui io… Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile, ăla ce paşte pe şanţ…?

  – Da…!

  – Ei, zebra seamănă cu măgaru’ lui Vasile, numai că îi colorată pe tăt trupul, când c-o dungă albă, când c-o dungă neagră.

  – Nu se poate !!

  – Zebra ca zebra, da’ să vedeţi voi girafa !

  – Cum îi girafa…?

  – Girafa îi… Ştiţi măgaru’ lui Vasile…?

  – Cum să nu…!

  – Girafa seamănă la trup cu măgaru’ lu Vasile, da’ are nişte picioare de doi metri şi un grumaz de tri…

  – Nu se poate !!!

  – Ba se poate !! Dar cel mai interesant dintre tăte îi hipopotamu’…

  – Cum îi hipopotamu’…?

  – Apăi, cum să vă spui io… Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile ?

  – Ştim…!!

  – Ei bine, hipopotamu’ … nu seamănă deloc cu el…!!!